Pastila de dupa cu Horatiu.

Da, revin cu amanunte. Inainte cu aproximativ o ora de inceperea spectacolului, remarc, cu stupoare, dupa infuzia de bere existenta pe masa, ca traiesc.. ca traiesc sa o vad si pe asta. Asteptind infrigurat cu rezervarile in minte, controlindu-mi din nou buletinul, de frica sa nu fi gresit numele la rezervare, dar si vazind pregatirile ce se desfasurau, o poarta cu bolta, invelita intr-un voal alb (’eftin, vezi perdelele de la negustorii din Ardeal),

mi-l si imaginez pe Horatiu (nu, nu pe mine) iesind pe poarta, cu un reflector batindu-i de sus si unul din laterala, cu o floare vestejita in mina, zicind.. “Am asteptat-o pina acum… Sint un orb!”. Insa, dupa forfota desfasurata pe scena

dincolo de mine, chiar pe podium, se unduia viguros trupul unei fatuci bronzate rujata in exces (ca in piesele japoneze de teatru), incercind din rasputeri sa ne arate ca se poate fuma si cu picioarele, ca poti sa invirti nu numai pe barbatii cu ghiuluri, ci si niste cercuri pe tine (asta daca te tine abdomenul, n.r.), si ca poti juca spinzuratoarea de una singura, stind cu miinile si cu piciorul (care ti-a mai ramas mobil) in unghi de 120 de grade, fara sa-ti pese. Ma rog, misto preludiu. Gresit momentul. Ca aveam rezervare.

In fine, ne grabim sa intram. Cind colo, buluc. Era ca la examen, unul ca mine iar nu apuca loc bun de copiat. Ma rog, ma strecor, sfidind usor legea ordinii si suparind niste persoane care imi faceau loc, dar nu sa ma asez. Ma strecor usor printre rindurile de locuri, zicindu-mi ca de fapt fiecare treapta urcata e de fapt una pentru cunoastere. Ochesc niste locuri, dar respectivii, buldogi de paza ai actului de cultura a prietenelor lor,  imi spun ca sint ocupate. Noroc cu niste fete mai dezghetate, care mi-au zis ca pot sa stau si jos. Erau impreuna. Imi gasisem in sfirsit locul. In fine, sa inceapa spectacolul!

Puncte pro:
Nu vreau sa ma repet, Horatiu Malaele e un meserias al monologului, al replicilor, al ritmului. Are tact si stie cel mai bine sa-si dozeze umorul.
Textele de fiecare data cind le interpreteaza, detaliile sint diferite (alta intonatie, ritm). De aici si noutatea discursului. Pentru cei care il asculta in masina cind merg in excursii.
L-am inteles.

Puncte contra:
Public un pic needucat. Nu stia la ce sa astepte. Or fi de vina si preturile, dar si locatia terasei.Trendy preturi, trendy lume. (Oare de ce accesul la cultura se face pe baza de rezervari? Va zic eu: De foame.) Poate apare si mircea toma aici, n-ar mai strica un etaj pe National.
Pacat ca nu i-a iesit dialogul (gen stand-up comedy), a incercat ceva, dar n-a mers. Ca sa iti mearga, trebuie sa fii mai bagacios si mai frustrat decit cei ce te asculta. Cultura insa isi are limitele ei.

In fine, replica “Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenta mediocra” cred ca imi era adresata. Prieteni zic ca nu.

Aaa. eram sa uit. M-am pozat cu Ana Ularu. Pacat ca nu era singura. O sa vind poza peste 20 de ani. Intre timp se perfectioneaza si Maseratti.