To be or not.. to be coded? Despre programatori. Si nu numai.
Scriu “sint” in loc de “sant” sau “sunt” si folosesc i din a la inceputul si sfirsitul cuvintului, pentru ca softul care-mi inlocuieste mie diacriticele e facut de un programator (programatorii sint alti iubitori de lectura, ei n-au citit nici macar “Fram, ursul polar”, au vazut doar jocul). Tot softul asta minune (in cazul in care el chiar exista si nu e o inventie al tipilor de la IT) inlocuieste orice fel de ghilimele cu semne de intrebare, asa incit, la final, textul arata de juri ca-i scris de Descartes sau de Kierkegaard, nu de mine.”
La rindurile de mai sus Julius de vina. Care stie foarte bine ca e are mai multe “lovituri” (hituri, eng.) decit cititori in tramvai ai editiei printate a www.7plus.ro. Omul e inginer, dar talentul l-a tradat. Scrie mai bine decit alti comeseni ai presei. Care sint pusi pe infulecat.
Impartialitatea cere insa si o alta opinie:
“I: Atit de tristi sint baietii de la voi?”
R: o daaa..”
(Corina, 20 si ceva, Account Executive)
Stim insa ca America e in criza. Insa, fiecare are de reprosat (macar) unui programator. Nici eu nu mi-am infrinat pina acum aceasta pornire (antropologica, cred ca zace in gene). La la noi programatorii sint mai veseli. Cedeaza mai greu. Poate e de vina berea. Care e mai ieftina. In schimb, peste ocean, disperarea a trecut peste superficialitate si face victime. Mai jos, aveti ceva care ilustreaza conditia programatorului. Si nu numai. A omului. Vorba unui prieten:
MessageBox(”Hello all!”);
Si.. credeti-ma.. O putea spune in mai multe feluri. Deci.. enjoy the movie!